Astăzi împlinești 2 ani, o vârstă încă prea mică pentru a înțelege tot ce îți voi spune. De aceea, îți voi scrie aceste rânduri în speranța că într-un viitor, apropiat sau îndepărtat, le vei citi.
Încep prin a-ţi mulţumi pentru faptul că exişti în viaţa noastră, aducându-ne cu tine speranţa unui viitor mai bun. Nu îmi vine să cred cât ai crescut în cei doi ani de viaţă. Deja începi să vorbeşti şi să înţelegi tot ce îţi spunem.
Şi mă bucură să văd că ai crescut frumos. Ştii să zici „Pa!” atunci când te desparţi de diverse persoane (deşi nu pot să spun că nu îmi place să te aud spunând pa şi persoanelor care vrei să plece). Ştii să zici „Mersi” atunci când primeşti ceva. Ştii să spui „Tapu” pentru „capul”, „Bada” pentru „coadă”, „Lid al” pentru „Lidl” (în caz că nu ştiai de ce tot cereai să mergem la Lidl, am un singur cuvânt să-ţi spun: îngheţată), „Ine” pentru „pâine”, „Uta” pentru „uţa”, „Ham” pentru „căţel”, „Uini Pu” pentru „Winny de Pluş” şi multe alte cuvinte pe care promit să le mai scriu aici când mi le voi mai aminti.
Ai învăţat să spui „Nu pot…”, dar cu acest „nu pot” ai învăţat şi să renunţi uşor la încercări. Nu renunţa să încerci. Nu te da bătută dacă doreşti ceva şi fă tot posibilul ca tot ce realizezi să realizezi cu mâna ta. Pentru că, odată ce ai realizat ceva cu mâna ta, acel lucru devine parte din fiinţa ta. Şi voi avea încredere că dacă strici vreun lucru, îl strici pentru a trage învăţăminte din acel lucru. Dacă vei distruge ceva, voi avea încredere că îţi pare rău pentru lucrul distrus.
Învaţă.
Nu te opri din învăţat. Pentru că învăţând absorbi din experienţele celorlalţi. Interiorizează ceea ce înveţi, absoarbe. Pentru că e lipsă de respect şi faţă de tine şi faţă de experienţă dacă lecţia e învăţată „pe din afară” sau „pe de rost”.
Nu-ţi fie teamă.
Nu-ţi fie teamă de necunoscut, pentru că necunoscutul ascunde lucruri ce se vor dovedi minunate. Imaginează-ţi necunoscutul ca un drum acoperit de nori albi nu de întuneric. Necunoscutul trebuie descoperit nu evitat.
Nu-ţi fie teamă să rămâi singură, pentru că tu eşti mereu în sufletul nostru şi te iubim cu toată fiinţa noastră. Orice despărţire va fi răsplătită întotdeauna cu bucuria revederii. Nici mie nu-mi place să fiu despărţit de tine, chiar daca e vorba de câteva minute, dar sunt momente când astfel de despărţiri sunt necesare.
Iubeşte.
Iubeşte oamenii. Dar iubeşte-i arătându-le unde au greşit atunci când vor greşi. O iubire fără îndrumare este superficială şi nu va rezista timpului. Iar când vei fi corectată de cineva nu te supăra, ci mulţumeşte-i. Mulţumeşte-i pentru că te-a îndreptat pe drumul cel bun şi angajează-te să-i fi alături atunci când va avea nevoie să fie corectat.
Iubeşte lucrurile. Dar iubeşte-le doar în măsura în care le consideri fiinţe de sine stătătoare. Nu ne-am născut legaţi de ele, iar când vom muri nu vom lua nimic din ele cu noi. Bucură-te de prezenţa lor şi respectă-le ca individualităţi ce nu vor să fie rănite, pentru că în fiecare obiect respiră fiinţa celui care l-a creat.
Iubeşte-ne aşa cum suntem şi îţi promitem că vom fi mai buni cu fiecare zi ce trece. Nu suntem perfecţi, dar învăţăm. Niciodată nu vom putea spune că am învăţat tot ce putea fi învăţat. Iar din greşelile prezentului le vom evita pe cele ale viitorului.
Ai răbdare.
Nu te grăbi. Nimic realizat în grabă nu poate garanta stabilitate. Trebuie să ştii să aştepţi, deoarece chiar şi aşteptarea aduce cu sine bucurie. Nu te grăbi să creşti. Viaţa ne-a fost dată în ritmul acesta pentru că aşa trebuie să fie trăită: nici mai repede, nici mai încet. Şi fiecare moment din viaţă vine atunci când trebuie.
Cu drag,
tatăl tău.