Există o formulă încetăţenită de creştere a unui copil samurai. În copilărie îi este stimulat curajul şi nimeni nu trebuie să îl ameninţe sau înşele vreodată. Dacă de la o vârstă fragedă el suferă de anxietate sau frică, acest defect va fi o cicatrice pe care o va purta toată viaţa. Unui copil nu trebuie să i se permită să se teamă de tunete sub supravegherea părinţilor sau să i se interzică să meargă în locuri întunecate şi nu este bine să i se spună poveşti înfricoşătoare pentru a-l face să tacă atunci când plânge.
Pe de altă parte, dacă e certat cu severitate, va deveni un adult timid şi închis în sine. În orice caz, trebuie să i se poarte de grijă pentru a nu dobândi trăsături urâte de caracter, fiindcă, odată ce şi-a dezvoltat o trăsătură negativă, îţi va fi foarte greu să-l dezbari de ea, oricât de mult l-ai dăscăli. În vorbire şi în comportament, trebuie făcut să ajungă la o înţelegere generală a bunei cuviinţe şi să nu aibă vreodată porniri vulgare. Celelalte lucruri sunt mai puţin importante, deoarece majoritatea copiilor normali şi sănătoşi se vor maturiza cumva, indiferent ce educaţie primesc.
(Jocho Yamamoto – Hagakure, Cartea I)