Acest subiect incepe de la gandurile Innocentei (scrise de ea in „In final ne-am hotarat! Ne casatorim!„). De fapt, nu cred ca sunt gandurile ei. Motivele unor asemenea ganduri nu ar putea fi decat doua: neseriozitatea si nesiguranta; si nu prea o stiu a fi o fata neserioasa. Prin umare, asemenea ganduri sunt mai degraba rezultatul nesigurantei provocate de actuala ei relatie. Este un comentariu facut acestui articol (o sa il pun si mai jos, pentru orice eventualitate).
Imi pare rau sa te contrazic (de fapt, chiar ma bucur ca nu sunt de aceeasi parere cu tine), dar casatoria nu are o explicatie atat de „simpla” precum spui. Casatoria este un subiect complex, ce presupune incredere, seriozitate si dragoste adevarata. (OK… Poate ca acum o sa urlati cu totii si o sa spuneti „Ia uite-l si pe asta, cu limbajul lui de lemn”). Intr-o casatorie nu intri pentru a-ti „asigura” sotia (sau sluga… depinde cum vreti sa priviti) si pentru a avea o viata de lenevire. Casatoria inseamna ca doresti sa continui drumul parcurs pana acum alaturi de cineva. Nu trebuie sa te astepti la fericire continua, ci la o viata cu bune si cu rele alaturi de o persoana in care ai incredere si in care gasesti un suport. Certurile, „tonul ranchiunos”, apar doar daca divergentele nu se pot rezolva in nici un fel, dar asta ar fi o dovada a imaturitatii de care dau dovada cei doi parteneri, a lipsei de comunicare si chiar a diferentelor de viziuni ce au stat la baza deciziei de uniune. Berile din fata monitorului sunt si ele o dovada a lipsei de comunicare (doar daca nu cumva aceste sticle de bere au fost baute de amandoi in acelasi moment).”Pretextele, cei drept penibile, ii vor permite sa-l controleze sunandu-l de zeci de ori pe zi”: ce am observat este ca, atunci cand o femeie iubeste, aceasta iubeste non-stop (chiar si atunci cand te cearta); cateodata sunt iritat ca ma deranjeaza in momentele in care sunt ocupat, dar la sfarsitul zilei pot spune ca acasa ma asteapta cineva care isi face griji pentru mine, care se gandeste la mine de-a lungul intregii zile si care in acelasi timp, oricat de penibil ar suna, nu poate trai fara mine.
„Sentimentul efemer” despre care vorbesti, in cazul in care ai avea dreptate, nici nu s-ar chema sentiment, ci pur si simplu atractie fizica, ceea ce tine de instinctul de procreere. Iar daca asta a fost motivul pentru care doi oameni s-au casatorit, atunci cu siguranta vor divorta sau vor ajunge asa cum ai spus tu, continuarea casatoriei fiind un calvar. Totusi, am inteles ca pentru a face sex (si nu dragoste), poti invoca cel putin 235 de motive (conform recentului studiu publicat in „Archives of Sexual Behaviour”); si, daca asta ar fi ultima salvare pentru imaturii cazuti victime institutiei casatoriei, atunci spor la distractie :D.
Daca asta este conceptia ta asupra casatoriei, atunci pentru binele tau, sper sa nu te casatoresti. „Sentimente efemere” poti avea in fiecare zi (de aceea sunt efemere), cu oricine, in orice moment, fara a fi nevoie sa te mariti. Am vazut un film candva… dar tot ce am tinut minte din acel film (al carui nume, prin urmare, nu il mai stiu) a fost discutia dintre doi surdo-muti, din care a reiesit ca ea i-a spus lui „Tu ma faci intreg”, iar semnul care desemna aceasta idee a fost asezarea mainilor sub forma unei sfere. Ramane sa gasiti voi o interpretare mai buna.
Una lume ar putea spune ca sunt „sub papuc”, ca nu sunt „cel care poarta pantaloni in casa”, dar tot ce pot sa raspund este ca eu sunt mandru ca sunt insurat, pentru ca stiu ca nu m-am insurat pentru a avea o sluga, m-am insurat pentru a avea alaturi un suflet, impreuna cu care sa pot parcurge restul vietii, fie ea rea, fie ea buna.
Articolul Innocentei
In final ne-am hotarat! Ne casatorim!
July 17th, 2007 by InnOcente
Intr-o era a relatiilor sexuale de 3 minute, sute de mii de persoane isi pun anual pirostiile pe cap. Inconjurati de o societate superficiala, mirii viseaza la un mariaj etern asezonat cu tone de beatitudine. Cu Dumnezeu inainte se pleaca spre valtoarea vietii…
Imediat dupa casatorie fiecare rasufla usurat. E in rand cu lumea.
….EL isi va lua dreptul de a se comporta ca un mitocan. Verigheta de pe deget il va opri sa o mai curteze. Odata cu scoaterea costumului de mire, florile, bomboanele si iesirile in baruri sau la film devin vremuri demult apuse. Actualitatea ia forma unei sticle de bere baute in fata calculatorului. Ca ciupercile dupa ploaie, intr-un patrat mic, rasar una dupa alta sticlele goale de bere abandonate in fata monitorului. Consoarta mult iubita se va transforma intr-un bibelou de biblioteca, unde praful se sterge o data la luna. Va profita de orice portita de libertate pentru a se arunca precum o fiara in stransoarea oricarei femei care il va face sa uite sa acasa are obligatii de onorat.
…EA isi va lua dreptul de proprietate asupra sotului. Imediat dupa ce buchetul de mireasa a fost aruncat inspre femeile care nu au pus zbiltul pe un mascul, ii va cere sotului lucruri aproape imposibile pentru un barbat: implicare in viata ei. Cu aspiratorul in mana dreapta si cu spray-ul pentru sters praful in mana stanga se va posta in fata lui si pe un ton ranchiunos ii va cere sa faca luna casa. Pretextele, cei drept penibile, ii vor permite sa-l controleze sunandu-l de zeci de ori pe zi. In singuratatea ei, isi va gasi o ceata de femei maritate cu care va umfla factura de telefon, barfindu-i orice actiune. Din ce in ce mai des isi va lua dreptul de a cere bani si de a cumpara nimicuri pentru casa. Cu copii de crescut, serviciu-cariera si casa de intretinut va fi doar o „obosita” in fata barbatului.
Cu credite in carca, activitati separate si copii de crescut, cei doi vor afla ca scopul pentru care s-au adunat odata a fost un sentiment efemer. In fata judecatorului vor imparti ca doi copii lucrurile cumparate impreuna odinioara…
Casa de piatra!
🙂 am citit cu emotie acest articol, pentru ca am bucuria ca cel care l-a scris sa imi fie sot si ii dau dreptate. Traim intr-o lume pe dos, mai degraba a nonvalorii, dar asta nu inseamna ca trebuie sa balacarim totul. Tine de noi sa avem valori in viata noastra si sa avem ceva pur si frumos.