Dragă taticule,
Când ţi-ai ascultat ultima dată inima? Când a fost ultima dată când ţi-ai găsit timp (în programul tău aglomerat cu jocuri inutile şi cu uitatul la televizor pentru a vedea exact aceleaşi chestii pe care le-ai văzut şi cu o zi în urmă) să asculţi inima mamei mele?
Eu am destul timp să vă ascult inimile, să mă bucur de simpla plăcere de a auzi bătăile molcome ale inimilor voastre. Şi ascult, pentru că oricât de banale ar fi, aceste bătăi îmi spun poveşti, poveşti despre viaţa care mă aşteaptă, despre lumea largă, despre bucurii, despre dezamăgiri, despre zgomot, despre linişte.
Găseşte-ţi timp să asculţi şi tu o inimă. Dar ascult-o până la capăt, nu îmi spune că ai altceva de făcut, nu te ascunde de poveştile vieţii. Găseşte-ţi un moment şi ascultă bătăile inimii mamei mele. Las-o şi pe ea să îţi asculte inima. Ascultă legenda pe care o inimă o are de spus, ascultă povestea vieţii de la facerea lumii.