Învăţăturile leoiacei Ariel către tatăl ei, Adrian (4): Ai văzut umbrele?

De fiecare dată când vreau să mă ridic în picioare, deşi nu ştiu să merg, amândoi mă ţineţi cu aceeaşi grijă şi dragoste părintească precum în prima zi în care m-aţi văzut.

Şi de fiecare dată mă bucur să văd lumea de sus, de pe propriile-mi picioare. Dar din când în când, în momentul in care mă mişc sau vă mişcaţi, o umbră se mişcă în ton cu noi.

Este uimitor cum noi, indiferent ce facem, lăsăm de fiecare dată în urma noastră o umbră. Şi asta ar trebui să ne amintească în fiecare secundă din viaţa noastră că tot ceea ce facem lasă urme în urma noastră.

Din păcate uiţi asta, tată, pentru că sunt zile în care nu faci nimic notabil.

Când eram încă în burta mamei, voiai să mă înveţi tot ce poţi despre viaţă. Acum cred că este momentul oportun să îţi amintesc de una dintre poveştile pe care mi le-ai spus atunci.

Mi-ai povestit despre vremea liceului şi îmi spuneai asa:

„În primul an de liceu fiecare zi trecea la fel de banală ca oricare alta: Mă sculam, mergeam la liceu, mă întorceam acasă, mă jucam, în ultima ora din zi îmi făceam lecţiile, mă culcam. Eram precum o rotiţă dintr-un mecanism care se învârtea fără să aibă conştiinţa mecanismului sau a rolului ei în acest mecanism. Până într-o zi în care mi-am zis: Hai să îmi fac un jurnal. Ariel, să îţi faci jurnal! Să îţi faci un jurnal în care, în fiecare seară, să notezi ce ai făcut în ziua care tocmai a trecut. În primele zile vei fi uimită să afli din propriul jurnal că nu ai făcut nimic. Dar apoi, cu fiecare zi care va trece, te vei încuraja să nu mai laşi nicio zi să treacă fără ca tu să nu fi făcut nimic…”

Da. Ai dreptate, nu lăsa nicio zi să treacă fără să fi făcut nimic. Dar tu, tu mai ţii acel jurnal despre care îmi vorbeai? „Am Facebook!”, o să îmi spui… „Am blog, am twitter…”. Le ai. Şi ce ai realizat astăzi? Încă câteva linkuri către diverse adrese internet, câteva linkuri către nişte poze comice, câteva linkuri către citate scoase din cărţi pe care nu te-ai sinchisit să le citeşti. Nimic altceva. Aceleaşi bla-bla-uri pe care le pui zi de zi şi pe care le uiţi imediat ce le-ai postat. Nicio substanţă. Nimic creativ. Nimic.

Poate ar trebui să ai mai multă hotărâre, să faci într-adevăr ceva în viaţă. Să schimbi ceva. Nu trebuie să muţi munţii, dar dacă în fiecare zi muţi câte o pietricică de aici acolo, vei reuşi să muţi măcar un deluşor care să rămână acolo şi după ce pleci în altă parte. Lasă o urmă în viaţa asta. Fă o diferenţă, oricat de mică.

Nu deveni o umbră! Fii Omul care face umbră pe Pământ!