Prietenii şi cărţile sunt tovarăşi spirituali ai tinereţii. În carne şi oase, prietenii se schimbă mereu, iar entuziasmele dintr-o anumită parte a vieţii pălesc odată cu trecerea timpului, făcând loc altor entuziasme împărtăşite cu prieteni noi. Într-un fel, acelaşi lucru e valabil şi pentru cărţi. Cu siguranţă, există şi momente când o carte care ne inspirase în copilărie, recitită după mulţi ani, îşi pierde atracţia vie şi ne apare ca un simplu cadavru al cărţii pe care ne-o amintim. Însă cea mai mare diferenţă dintre prieteni şi cărţi este aceea că în timp ce prietenii se schimbă, cărţile rămân la fel. Adunând praful, neglijată într-un colţ de bibliotecă, o carte îşi păstrează cu încăpăţânare caracterul şi filosofia. În definitiv, citită sau nu, acceptând-o sau refuzând-o, noi putem schimba o carte doar prin atitudinea noastră în privinţa ei şi nimic mai mult.
(Yukio Mishima – Calea samuraiului astăzi, Prolog)